vfc - curriculum vitae...

vîrsta:

neprecizată, anul naşterii cîndva între 163 şi 1972, contemporan deci lui scorillo, titu maiorescu, richard-animă de leu, dante, cervantes, goethe, jules verne, nicoară potcoavă, paşa hassan, grumtzelegd (un griphon cumsecade, rămas necunoscut) and so on… biografii se contrazic argumentînd şui…

studii:

spartana şcoala stoică, I-VIII, 12 ani deci; academia atheniană-coleg cu anaximandros, anaximene, parmenide, heraclit, empedocle şi anaxagoras; învăţ cum din nimic se poate naşte tot aia, parol; democrit îmi dă voie să mut de colo-colo cuburile lui, cică să construiesc ce lume vreau; pune umărul şi zalmolxe, mai mult încurcă; la oracolul din delfi mi se ghiceşte în cafea, de către preoteasa supremă, că pot ajunge prezicător, tolocănim explicaţii asupra unor lucruri, fapte, întîmplări inexplicabile altfel; pot ajunge şi deci, pe cale de consecinţă, nu ajung; mă joc în nisip cu pitagora şi arhimede, platon face poze şi le face publice pe net, 2000 de ani mai apoi; regizez oarece piese de teatru: euripide şi aristofan-cronicile sunt juma’-juma’: impostor-geniu; ajung, ba cinic, ba stoic, să mă urăsc plenar cu plotin, antipatic personaj, nici alexandru cel mare nu ne-a împăcat; ceva discuţii cu sf. pavel despre cum să pluteşti în gol, experimentele eşuează lamentabil; sf. augustin, la braţ cu toma d’aquino, declară presei că şi-a băgat un dreaq îmbîrligata coadă; hildegard von bingen dzice că da; masilio ficino dzice că nu; chuang tze îmi explică despre cum să străbat drumul fără busolă-nu întzeleg nimic, rătăcesc buimac în căutarea punctelor cardinale f’o 317 ani şi încă evuri două; cu thomas hobbes şi la mettrie, cîteodată şi cu leibnitz, descopăr efectele halucinogene ale filosofiei: ţesătura din care şi visele-s făcute; la o băută cu descartes şi spinoza ajungem să concluzionăm că demiurgul suprem nu este mînuitor de marionete; locke şi montesquieu contestă studiile noastre, ei erau băutori de bere, de-aia; îi cunosc apoi pe rousseau, condorcet, olympe de gouges şi construim împreună un turn de fildeş, află activiştii green-peace, suntem persecutaţi îngrozitor, se pune un preţ de nimic pe capul nostru: 1000 de icusari şi doi sesterţi; kant îmi explică despre „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”, ne certăm îngrozitor, novalis ne potoleşte, ajutat de dosoftei şi abatele faria; malthus, un pesimist incorigibil, mă denunţă inchiziţiei, cică aş fi violat „stafia care bîntuie prin europa”, marx şi engels, martorii evenimentului, confirmă că am fost performant şi că aia, la urmă, a fost mulţumită, nimfomana naibulu’; mă împrietenesc cu nietzsche, charles lyell, freud şi scriem, la opt mîini, o operă muzicală pe care criticii vremii o denunţă ca sonată; gombrowicz îmi dă un zece la imaginaţie şi un nouă pentru fantezie la lucrarea de licenţă; cu diploma în buzunar merg la confucius care se ofuschează şi mă dă pe mîna lui javert, cică să mă întemniţeze la sing-sing; în celulă, departe de lumea dezlănţuită, îmi scriu opera;

public, de-a lungul timpului, următoarele:

„aserţiuni despre influenţa prafului lunar asupra manuscriselor din sertar-eseurile lenitive ale unui contemplagiu” (1869, babilon & others publishing house, cairo); „muzica înaltelor sfere mediatice- trilul vrăbiilor din anticul turn” (1903, ed. fundaţiilor regale, balcic); „fractali, holograme şi alte structuri inefabile” (1912, buunfyis & bjanners, taipere); „fantezii imagologice-deconstrucţii ale apolinicului” (1927, wydawnictwo/ literackie, cracovia); „arguţii fragile, deictice, alegorice” (1957, random publishers, old york), „tehnici de supravieţuire în românia” (1997, ed. iliescu & ass, bucureşti); etc., etc...

apariţii:

prima oară şi întîiaşi dată pe o monedă feniciană (avers) - cu valoarea (actuală) de 79,8 eurocenţi - aproximativ un dolar american (253 îH); în timpul eclipsei totale de lună din anul 1788, ca halou cromatic împrejurul astrului ocultat; în filmul „das kunstseidene madchen”, 1960, regia julien duvivier, în rolul unei jartiere pe delicata pulpă a giuliettei masina, jartieră smulsă de federico fellini cu furie - cadru tăiat la montaj; episodic, prin peisajul mioritic, companion de pelerinaj al vitoriei lipan, paginile 89-94, în cunoscutul roman poliţist baltagul, autor nicoară potcoavă; ca fata morgana în drumul damascului, un mistreţ cu colţi de argint mărturiseşte; în craiova, ca recrut la U.M. 01083, bun prilej de a experimenta tunsori ce aveau să se dovedească, peste ani, vizionare - dixit cătălin botezatu; în aceeaşi perioadă primele contacte cu teatrul, la instituţia din localitate şi cu filarmonica, idem; într-un tablou intitulat „autoportret provizoriu”, tehnică mixtă, colaj digital, confirm copia conformă originalului…

concursuri cîştigate:

„turnirul peregrinilor potirului sfînt”, calais,1276; „două mîini stîngi dibace pot trezi un mort ce zace”, facultatea de medicină a universităţii din heidelberg, 1754; „să croşetăm abile destine celor personaje afine”, muzeul literaturii, bucureşti, 1993; „desene moi pe epiderma hermeneută”, klaussemburg, 1999, „supravieţuitori în sălbăticia tranziţiei”, românia, 1989 – 2008, etc…