duminică, 29 iunie 2008

un chestionar, ceva nervi, o revelaţie...

"fiecare român, dacă nu are şansa să fie idiot, este de ani de zile deprimat" m. cărtărescu / "baroane"... credeţi că sentinţa este...

... tristă da' adevărată (120 voturi) 36.4% ... stupidă (60) 18.2% ... idioată - wow! ce mă deprimă asta! (60) 18.2% ... un paradox metaforic (60) 18.2% ... o capcană logică (30) 9.1%

citatul de mai sus, scos din context, subliniez, m-a (cam) scos din pepeni ( e o taină ce căutam eu în arealul vegetal respectiv!)… citatul este de găsit într-un articol al cristinei ţopescu (hm…) dintr-un număr al „dilemateca”-ianuarie 2008, la pagina 69, unde autoarea mărturiseşte:

„…fiecare român, dacă nu are şansa să fie idiot, este de ani de zile deprimat-fraza aceasta mi-a adus o mare uşurare, pentru mine ea s-a constituit într-un argument forte că şi eu, ca şi alţi prieteni ai mei, suntem în regulă. Suntem normali, ce uşurare! Adică nu suntem idioţi şi e normal să fii deprimat în lumea noastră românească cea de toate zilele. Mărturisesc că mă întrebam frecvent dacă nu cumva eu sunt o jalnică neadaptată. Acum, faptul că nu pot, oricît m-aş căzni, să exult zilnic de bună dispoziţie, că mai degrabă cad, tot zilnic, pradă disperării, ca apoi să-mi revin graţie unor puseuri de optimism dictat de un minim instinct de conservare, acest lucru nu mă mai sperie, nici măcar nu mă mai nelinişteşte. Dacă nu suntem idioţi, nu putem fi fericiţi, despre asta e vorba. Iar noi nu suntem fericiţi, deci nu suntem idioţi. Drept pentru care, iată, ar trebui să fim, totuşi, fericiţi! Acesta e un sofism, încă unul care nu funcţionează!” …

acesta este contextul mai larg, postat aici ca să înţelegeţi mai bine despre ce şi cum este vorba, în cunoştinţă de cauză adică!

las deoparte că divei „fraza […] i-a adus o mare uşurare”… pe mine m-a inoportunat serios, ca să „frazez” elegant, să nu spui (altă) vorbă mare… drept pentru care am inventat chestionarul cu pricina, să văz cum reacţionează „masele largi, populare”, se supără plenar sau, dimpotrivă, subscriu… amu’ observ că cei cărora sentinţa li se pare „tristă, da’ adevărată” sunt sensibili egali cu cei din categoriile II şi III, pentru care sentinţa e ori „stupidă” ori „idioată” … ceea ce e interpretabil (sau nu)! … să fie vorba de un paradox metaforic, aşa cum pare a argumenta cristina ţop? e f’o capcană logică? da’ de unde… e doar un citat scos din context, asezonat cu o personală discutabilă interpretare, într-un articol pus de-un pamplezir într-o revistă altfel demnă de toată lauda… mă rog, părerea mea! însă cine a citit „politicile” lui patapievici trebuie că-şi aminteşte cum acesta „exhiba răul ca să putem descoperi (cum ar trebui să fie) binele”…

suntem noi, românii, un popor cu * în frunte? „poporul ales”? „cel binecuvîntat de dumnezeu cu toate darurile”? dacă ar fi aşa, hm, n-ar trebui să se vadă aceasta în viaţa de zi cu zi? nu ar impune aceasta un exil al tuturora înspre patrida nost’? n-am avea noi un trai îmbelşugat şi edenic? oh, ba da… însă avînd şansa de a fi, ohoho, idioţi, na! ce să facem şi noi, decît deprimaţi…

şi, ca să închei apoteotic, echipa naţională de fotbal, la CE, mi-a produs o 9 revelaţie; suntem, ca popor, "contemplagii şi lenevoşi" (paul georgescu dixit) - de unde, la noi, o atitudine ca a echipei turce în meciul cu croaţia? de unde să avem noi aşa o înverşunare ca a echipei rusiei în meciul cu olanda? no way! noi avem atitudinea ciobanului mioritic idiot care, avertizat de oaia năzdrăvană că ăilalţi doi "vor să mi-l omoare", hm, se scobeşte metafizic în nas şi, hindus cum e! exclamă oblic şi constatator: "karma! deh!"